Nehotarare

Azi vreau să plec de lângă tine!
Incertitudinile mă omoară.
Şi-mi este rău şi-mi este bine:
Prin asta trec a mia oară.

Şi uneori în miez de noapte
Mă regăsesc nedefinit
Şi gânduri multe mă frământă:
De te-am iubit şi m-ai iubit.

Azi vreau să plec de lângă tine,
In lumea mare să mă pierd!
Şi-mi este rău şi-mi este bine
Şi uite, iarăşi te dezmierd!

Iubitul Doinei

Iubitul ei cersea o bere la bimbara,
Pe margine de sant, glumele se tineau lant.
Si tot ce trecea il prafuia, dar el nu vedea
Decat berea aceea tampita ca si blonda-i iubita.

Plecata prin Spanii la munca ii tot dadea de furca
Uitand sa-i raspunda la telefon, bietului om 
Si el visa euroi, cohorte de bani, masini in convoi
Si-mbatranea in nevoi cu bere, puhoi!

Mă rog

Mă rog din când în când să îmi apari în vis
Şi linişte să dai din nou, somnului meu!
Cu şoapta gurii tale o poartă ai deschis
Şi-aştept, în poarta-aceea, să îmi apari mereu.

La oglindă

Păstrează-mă-n lumină să pot privi-n oglindă
Cum muguri albi la tâmplă mi-au înflorit voios
Şi dă-mi acum iubite, mâna-ţi tremurândă
Să îţi arăt un chip ce-a înflorit frumos!

Constatare

Azi nimeni nu mă vrea şi nu mă cere,
Poate doar vraja dulce a unei amintiri
Îmi împresoară noaptea cu trista ei părere
Şi-atunci visez iubite, la vesele nuntiri.

Singurătăţile noastre

Singurătăţile din lume toate, nu mai au loc de o singurătate!  A.P.

Mi-am dat singurătatea vântului s-o poarte

Şi ţi-a adus-o ţie într-o noapte!

Era atât de tristă şi de înlăcrimată

Cum n-o văzusei încă, niciodată!

Trecere

Secundele în goana lor mă fură
Dar ce-i o clipă-n trecerea-i absurdă?
Iubirile mereu se jură
Unei urechi ce pare veşnic surdă!