Amintirea unui triplu salt

Soarele mă împresoară şi cu inima-mi vioară
iată, aripile-ntind zările să le cuprind!

Cu iubire şi speranţă, şi cu multă cutezanţă,

cu dragostea lui în piept, săgeata spre-nalt îndrept!

Din zori până-n asfinţit ochii lui m-au însoţit.
Vedeam în lumina lor, bucuria mea din zbor. 

Aveam palmele rănite, braţele mai ostenite, pletele mai cărunţite
doar iubirile-oţelite sub privirile iubite.

Zâmbetul rămas pe faţă luminează-ntreaga viaţă!