Plutesc, plutesc în derivă,
nici nu ştiu ce mă ţine pe val!
Nu sunt regină, nici divă şi nu-mi văd niciun ideal!
Cândva mă-mbăta răsăritul cu un cântec de ciocârlie
Şi-acum m-atrage-asfinţitul cu mantia lui sângerie...
Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos.
Eram o ,,Arcă-a lui Noe,, cu gândul şi trupul vânjos.
Mai port porumbelul pe umăr. Nu vede nici el un liman.
Ani buni pe degete-i număr şi mă topesc an de an.
Plutesc, plutesc, inerţie, şi-atâtea trădări mă-ngrozesc!
Lumina nu e bucurie si ochii de ea mi-i feresc.
Si ce mult as vrea să îi spun, luminii că o mai iubesc…
Culorile se ceartă-n drum şi simt cum înnebunesc!
Plutesc, plutesc spre niciunde şi fruntea-mi ridic către cer
Slobozesc o rugăciune, liman şi-o iubire ii cer.
Nu sunt regină, nici divă şi nu-mi văd niciun ideal!
Cândva mă-mbăta răsăritul cu un cântec de ciocârlie
Şi-acum m-atrage-asfinţitul cu mantia lui sângerie...
Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos.
Eram o ,,Arcă-a lui Noe,, cu gândul şi trupul vânjos.
Mai port porumbelul pe umăr. Nu vede nici el un liman.
Ani buni pe degete-i număr şi mă topesc an de an.
Plutesc, plutesc, inerţie, şi-atâtea trădări mă-ngrozesc!
Lumina nu e bucurie si ochii de ea mi-i feresc.
Si ce mult as vrea să îi spun, luminii că o mai iubesc…
Culorile se ceartă-n drum şi simt cum înnebunesc!
Plutesc, plutesc spre niciunde şi fruntea-mi ridic către cer
Slobozesc o rugăciune, liman şi-o iubire ii cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu