Te prind de mână: nu privi-napoi!
Nu fă greşeala fără de scăpare,
Urcăm Golgota asta amândoi!
Ţi-e drumul greu, primejduit,
picioarele ţi-s aprig scrijelite
dar chipul tău e luminos
şi privirile-osândite!
Şi de-o să cazi
cu fruntea-n mărăcini
lasă-mi, povara frunţii tale!
O cruce, fie şi din spini
să-ţi duc pe-a vieţii înspinată cale!
Când soarele se va ascunde
şi de durere n-o să-l vezi,
să-ţi fiu alături, o lumină,
şi în lumină să mai crezi!
Când sete-ţi este eu să-ţi fiu,
năframa buzii arse în pustiu!
Să-ţi întăresc, în timp, credinţa
în tot ce înseamnă iubire
şi să câştigi cu biruinţă
a noastră primenire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu