Reflecţii

Moartea asta mă condamnă,

la viaţă şi nenoroc,

să renasc verde

în toamnă,

primăverii făcând loc.

Ciclic ea mă ameţeşte

cu cireşe şi gutui.

Doar mirosul de tămâie

îi va pune pofta-n cui!

Moartea asta mă consumă

ca pe-un vers rebel, temut.

Viaţa-mi devine

postumă

dintr-un ordin de demult.