Toamna blândă îţi trimit mesager la uşa ta
Şi soarele la zenit să te mângâie, aş vrea!
Frunzele să-ţi spună mut despre dragostea ce-ţi port
Când aduse sunt de vânt în al vieţii tale port.
Trimit inima-mi aprinsă şi dorul ca să topească
Flori de gheaţă-nchipuite care vor să înflorească.
Tu, primeşte darul meu, fiinţa ce sunt şi-am fost,
Ce-a avut un rost mereu şi-acum parcă, n-are rost!
Blândă toamnă, dulce doamnă te trimit cu mere coapte
Către dorul meu, dorit şi în zi şi-n miez de noapte!
Şi soarele la zenit să te mângâie, aş vrea!
Frunzele să-ţi spună mut despre dragostea ce-ţi port
Când aduse sunt de vânt în al vieţii tale port.
Trimit inima-mi aprinsă şi dorul ca să topească
Flori de gheaţă-nchipuite care vor să înflorească.
Tu, primeşte darul meu, fiinţa ce sunt şi-am fost,
Ce-a avut un rost mereu şi-acum parcă, n-are rost!
Blândă toamnă, dulce doamnă te trimit cu mere coapte
Către dorul meu, dorit şi în zi şi-n miez de noapte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu