Stejarului

Eu sunt călătorul veşnic solitar
Iar umbra ta mă-nviorează iar.  

Primeşte-n schimbul cântului amar
O inimă aprinsă de cleştar!  

Întinde-ţi, ramul greu şi mă cuprinde!
Mai bine ca aici nu-mi e niciunde!  

Am să te-aprind la margine de drum
Şi amintirile vom face scrum.  

Vom arde amândoi şi-al iernii ger
Rămâne-va un zâmbet efemer.