Mirare

Se miră timpul, se mai miră, de drumul meu şi eu mă mir!
Ciorchinii albi demult veniră, pe frunte, sărutarea-i mir.
Se miră drumul de curajul acestui mândru cercetaş,
Doar dragostea-mi rămâne pajul sublim şi tandru, uriaş.
Se miră luna, soarele şi de o viaţă, mă tot mir
Cum s-au păstrat izvoarele, cu dragoste, ca suvenir!