Mi-e dor, de fumul serii, de luna coaptă în lumină,
De râsetul meu de copilă şi dansul frunzelor, puzderii!
Mi-e dor, de rumena gutuie, coaptă-n jar de crengi uscate,
Şi de toamna arămie, dulce, darnică în toate!
Mi-e dor, de mustul tămâios-nectar din soare adunat,
De strugurele credincios ce vara-ntreagă s-a bronzat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu