Pe umeri de îngeri,
veniţi în fereastră,
în noaptea albastră
un ochi mă veghează.
Şi visu-i mai tandru,
în suflet sihastru,
născând vii arpegii
în inima trează.
Cu aripi de mătase,
un cântec se zbate,
răsună-n unghere,
lumini răspândind.
În liniştea nopţii,
vibrând de nelinişti
mi-apare-n retină,
un chip vălurind.
Şi geana-l închide
în clipa furată
şi-o lacrimă curge
pentru vis, prinos.
Când somnul mă fură,
pe-un cal nebunatec,
mă-nchid într-un zâmbet
pentru Făt-Frumos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu