Flori de gheaţă

Iubirea mea, nu sta afară-n ger!

În inimă, un loc ţi-am pregătit!

Şi, chiar dacă

te simţi stingher,

la mine-n suflet,

bine ai venit!

Aici, la mine

parcă-i un cuptor!

Mă arde-n piept şi asta tu o ştii...

Mă perpelesc demult, de dor

dar n-am un cuib,

să te pot împlini...

Şi, de atâta aşteptat,

un cuib, ce i-am promis,

iubirea mea s-a transformat,

în flori de gheaţă şi în vis.

Fereastra o păzesc,

noapte şi zi

să nu le-atingă cineva...

Nici eu nu îndrăznesc,

să le mângâi, să le topesc

cu rasuflarea mea!

Speranţă,

chin şi bucurie,

în miez de iarnă

vă petrec.

Din visul făurit cu tine,

în florile de gheaţă simt cum trec.

Vom fi o lacrimă, la primăvară!

Ne vom preface-n ghiocei

şi Soarele, întâia oară,

se va-nclina sublim la ei.