Un cântec de lumină

Un cântec de lumină,

ninge-a mister prin crengi

când ciutura-nflorită,

adânc coboră-n suflet.

Izvoru-i nesecat,

cu apa cea mai lină,

răcoare-i e iubirii

cu arsiţă în umblet.

Un cântec de lumină

ninge cu maci în pleoape

când somnul nopţii vine

să-ţi dăruiască vise.

Acolo te simt eu,

de mine, mai aproape,

în apele duioase poveşti

încă nescrise.

Sunt cântecele toate,

de fulgi-petale, ninse,

acolo între ape,

acolo între vise...