Fir de lună

Noapte, noapte îmi dai 
şoapte, 
de iubire şi de dor,

sărutarea lui pe pleoape, 
dragostea 
ca un fuior

ce se toarce zi de zi 
în lumina soarelui

împletindu-se cu luna, în braţele 
cerului!

Noapte, noapte

îmi dai vise, 
pentru clipele ucise,

în zile de cumpene 
când tânjeam de dragoste

şi rugam păsările 
să mi-l ţină-n cântece,

cum lumina soarelui, viaţa pământului!