La braţ cu primăvara

Urmând dar firul vieţii
Eu caut nu ştiu ce...
Ştiu bine că există,
Dar parcă tot nu e.

Livada îmi închină
Mereu parfumul ei
Şi-o creangă îmi anină
În păr, doi mugurei.

Splendoarea mă cuprinde
Şi iată că găsesc
Pe faţa primăverii,
Un zâmbet îngeresc.

O iau la braţ cu mine
O plimb senină-n vremi
Până când toamnă lină,
La tine, tu mă chemi.

Primăvara, sărbătoarea infinitului

Jubilând pomul înfloare,
Infinitu-n sărbătoare,
Cântecul păsărilor
Şi râsul fecioarelor,
Bucuria mieilor,
Gândul fariseilor,
Sacrificiu şi blestem
Primăvară, dulce semn!

Aş vrea...

Aş vrea
să întind mâna spre fiinţa ta,
fruntea să-ţi descopăr
de şuviţa rebelă
şi ochii aceştia de catifea
să-i zugrăvesc acum
în acuarelă!
Ştii,
eu călătoresc prin ei
către adâncul sufletului tău.
Tristeţea lor
dictează poezii,
m-apropie de tine, dragul meu!

Întâlnirea

Lui Fănuş Neagu


Când ,, te citesc,, îţi văd privirea
Şi mult mă bucură-ntâlnirea
Cu ochii cerului din tine!

Şi uneori să plâng îmi vine
La gândul că-ntr-o zi
Aceşti ochi nu-i voi întâlni

Când drumul meu s-o prăbuşi
Sau cerul lor s-o nărui.

Când ,, te citesc,, îţi văd privirea!

Am crescut

Versuri dedicate lui Adrian Păunescu

Am crescut în umbra unui gând din copilărie.
M-am hrănit din lacrimile tuturor
culese de poetul neobosit.
Cartea lui - scripetele fântânii la care vin visătorii.
Ciutura încă se mai miră:
-Cum stă cruzimea ascunsă de toleranţă!

O cupă de iubire

Din cupa timpului dăruită de Tine

mâinile mele vremelnice au risipit clipele

pe zâmbetele copiilor,  prin leagăne şi parcuri,

prin bucătării şi şcoli.

La judecată vin doar cu mulţumirea sufletească

şi cupa plină de amintirile iubirii noastre, Doamne!

Constatare

Trecut, prezent şi viitor
Sunt timpurile ce mă dor
Căci trecerea îmi este grea
Şi se numeşte, viaţa mea.

Când deschizi o carte

Când deschizi o carte
Pătrunzi ca într-o rază.
Cuvintele devin făclii
Şi scânteiază fiecare frază.

Când deschizi o carte
Tu sorbi ca din izvor
Seninu-atâtor ape
Ce curg în gând, răcoritor.

Când deschizi o carte
Te-nalţi prin slova ei
Şi gândul sus te poartă.
Prin ea ai tot ce vrei!

Nu e totul să ai o floare

"Urmând dar firul vieţii/Eu caut nu ştiu ce.../Ştiu bine că există,/Dar parcă tot nu e./Livada îmi închină/Mereu parfumul ei/Şi-o creangă îmi anină/În păr, doi mugurei./Splendoarea nu mă lasă/Eu caut şi găsesc/În mugurii aninaţi/Un zâmbet îngeresc/..."

Cuvinte verzi

"Din mierea gândului aştept/cuvinte verzi zâmbind în soare,/cuvinte -pete de culuoare/pe griul vieţii imperfect,/cuvinte verzi cu spicul drept."

Alegerea

"Mă aflam /în faţa unui cuţit/cu două tăişuri./Am ales/siguranţa vârfului."

Criza

Criza este ,,o frază
de dânşii inventată,,
ce cu a ei putere
vă-apleacă spre pahar
şi-n circul ce se iscă
plătiţi români la dublu,
un triplu salt mortal.

Umbra mea

Zi de zi înaintând spre soare
Inima mi-am pârjolit

 
Şi-a crescut durerea şi mai mare
Şi în spate, umbra mi-a crescut.

 
Şi-a durut durerea mea amară.
Zvârcolirea ei m-a răvăşit

 
Şi am stors din ea ocean de lacrimi
Zi de zi, o viaţă, pic cu pic.

Tu mi-eşti singura avere.
M-am născut cu tine-n piept, durere!

Ploaia de lacrimi

Şi plouă, plouă

Şi plouă lin pe faţa ta

Şi nu ştiu dacă 

Această ploaie vom uita.

Privesc la tine

Şi ochii ţi i-aş săruta

Dar ploaia asta

A inundat dragostea mea.

Întrebare şi răspuns

Eu, 
în mâinile tale,
floarea 
devorată de petale,
de-ntrebare,
mă iubeşte, 
nu mă iubeşte...
şi mă pierd, 
regăsindu-mă
în răspunsul 
întrebării tale.