Vis de-o noapte

M-a surprins în noapte, luna
lunecând spre poarta ta.
Îmi făcea cu-n ochi, nebuna
şi spre tine mă-ndemna!  

Îmi spunea, dintr-o privire
(şi sunt înclinat s-o cred)
că m-aşteaptă-a ta iubire.
Timp nu este, să mai pierd!  

Şi, ascuns în pelerină,
de priviri mai indiscrete
spre iubirea ta, divino,
vin, purtând luna în plete!  

Mă ascund la pieptul tău,
viu popas şi dor aprins
să mă legeni dragul meu,
vis de-o noapte, tandru vis!  

 

Tablou de toamnă

S-a stârnit afară vântul şi am căutat cuvântul   

printre ramuri scrijelite şi frunze îngălbenite.   

* * * * * *   

S-a stârnit apoi o ploaie, păsările alungând   

de pe ramul ce se-ndoaie cu tristeţe la pământ.   

* * * * * *   

Printre picurii de ploaie, care repezi se abat   

toamna-mi pare-o ghionoaie alungată din palat.   

* * * * * *   

Răzvrătită şi geloasă tună, fulgeră de zor   

                 pe o soră luminoasă care doarme somn uşor.

Poezie, dulce must!

  

Curge mustu-acum din vie, dulce ca o poezie   

Şi cad frunze de iubire în neştire, în neştire!   

Simt o mare bucurie care-n suflete învie   

Din a toamnei bogăţie, revărsată peste glie.   

* * * * * *   

Ca un cântec, ca o boare se aşterne pe ponoare   

Raza toamnei răbdătoare, darul sfânt făcut de soare.   

Curge mustu-acum din vie, dulce ca o poezie!  

Şi cad frunze de iubire în neştire, în neştire!  

Mesaj

Toamna blândă îţi trimit mesager la uşa ta
Şi soarele la zenit să te mângâie, aş vrea!
Frunzele să-ţi spună mut despre dragostea ce-ţi port
Când aduse sunt de vânt în al vieţii tale port.

Trimit inima-mi aprinsă şi dorul ca să topească
Flori de gheaţă-nchipuite care vor să înflorească.
Tu, primeşte darul meu, fiinţa ce sunt şi-am fost,
Ce-a avut un rost mereu şi-acum parcă, n-are rost!

Blândă toamnă, dulce doamnă te trimit cu mere coapte
Către dorul meu, dorit şi în zi şi-n miez de noapte!

Copacul

Copacul, fără un cuvânt, cu ramurile duse-n vânt
Veghea în zori ferestra mea dar nicio frunză nu avea!  

Şi în tristeţea lui solemnă vedeam statura-aceea demnă
A celui ce, de vânt bătut, s-a dăruit fără-un cuvânt!  

Şi drept, aşa cum eu îl ştiu, în faţa timpului pustiu
Ce-n toamnă totul i-a luat, îl simt puternic, brav bărbat!  

Nu plânge doar se leagănă şi dorul şi-l tăragănă,
Chemând la el, podoaba-i iară să-l împresoare-n primăvară.  

Şi-n ochiul de ferestră-albastră, oglinda de la casa noastră,
Deşi e gol, neputincios se vede-un verde Făt-Frumos. 

Mirare

Se miră timpul, se mai miră, de drumul meu şi eu mă mir!
Ciorchinii albi demult veniră, pe frunte, sărutarea-i mir.
Se miră drumul de curajul acestui mândru cercetaş,
Doar dragostea-mi rămâne pajul sublim şi tandru, uriaş.
Se miră luna, soarele şi de o viaţă, mă tot mir
Cum s-au păstrat izvoarele, cu dragoste, ca suvenir!

Stejarului

Eu sunt călătorul veşnic solitar
Iar umbra ta mă-nviorează iar.  

Primeşte-n schimbul cântului amar
O inimă aprinsă de cleştar!  

Întinde-ţi, ramul greu şi mă cuprinde!
Mai bine ca aici nu-mi e niciunde!  

Am să te-aprind la margine de drum
Şi amintirile vom face scrum.  

Vom arde amândoi şi-al iernii ger
Rămâne-va un zâmbet efemer.  

 

Am fost…

Am fost atât de veselă odată şi străzile păreau aşa de pline!
Priveai cu-atâta drag la mine! Eu, cea mai fericită fată!

Ţi-am fost mereu atât de-aproape! Am fost o lume şi-mi erai o lume
Însă o mână nevăzută ce desparte m-a rupt de viaţă şi m-a rupt de tine.

Şi amintirile ce ţi-am lăsat, frumoase, pline de zâmbet şi de voioşie
Sunt tot ce-am fost trăind, cândva, în viaţa ce mi-ai dat cu bucurie!

În clipe grele, de melancolie, când străzile îţi par pustii
Tu mângâie cu drag, o amintire! În ea, pe mine mă mângâi. 

Ce tristă e lumea în care trăieşti!

Ce tristă e lumea în care trăieşti
Când cerul nu plouă, deşi tu iubeşti,
Când soarele arde şi ultima frunză
Iar ţie-ţi îngheaţă cuvântul pe buză!

Ce triste sunt toate şi gri şi stinghere!
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Şi-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!

Ce trişti sunt şi ochii şi inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone şi de surogate,
Ce tristă e viaţa, ce triste sunt toate!

reţeaua literară - poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente

reţeaua literară - poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente