Să stingem tăciunii tristeţii de azi
Cu lacrima mea, prinos al iubirii,
Mă poartă în gânduri spre vârfuri de brazi,
Mă strânge la piept şi mă dă, fericirii!
Dă-mi mâna, iubito, şi urcă în mine
Şi lasă, în urmă păreri de rău!
Deschide, sub paşi-ţi doar zări senine
Şi fii doar a mea, precum sunt al tău!
Pe muntele vieţii, prăpăstii străine
Întind mâini hulpave să mi te fure.
Rămâi, cetatea zidită în mine,
Granitul cel pur ce ştie să-ndure!
Mi-e teamă iubito, de flori, de comori,
Căci sunt râvnite, la orice pas
De zeii cei răi şi de muritori
Dar dintre ele, doar tu mi-ai rămas!
Trăieşte, cu mine minuni fără soartă,
Secundele pline de-nalt şi sublim!
Deschide, în suflet singura poartă
Spre raiul cel veşnic ce ni-l dorim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu