Te-ai ascuns în plapuma
nepăsării generale,
dar gerul a fost cumplit.
Cel mai mult a durut
imaginea focului
de pe retina gândului îngheţat.
În suflet îţi clocoteau
culorile şemineului
la care se încălzea omenirea.
Când s-a desprimăvărat,
ne-ai pictat sufletele
în culorile iernii.
Atâta alb era în sufletul tău,
că obrajii ni s-au roşit
instantaneu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu