Copacul

Copacul, fără un cuvânt, cu ramurile duse-n vânt
Veghea în zori ferestra mea dar nicio frunză nu avea!  

Şi în tristeţea lui solemnă vedeam statura-aceea demnă
A celui ce, de vânt bătut, s-a dăruit fără-un cuvânt!  

Şi drept, aşa cum eu îl ştiu, în faţa timpului pustiu
Ce-n toamnă totul i-a luat, îl simt puternic, brav bărbat!  

Nu plânge doar se leagănă şi dorul şi-l tăragănă,
Chemând la el, podoaba-i rară să-l împresoare-n primăvară.  

Şi-n ochiul de ferestră-albastră, oglinda de la casa noastră,
Deşi e gol, neputincios e vede-un verde Făt-Frumos. 

Poezie, dulce must

  

Curge mustu-acum din vie, dulce ca o poezie   

Şi cad frunze de iubire în neştire, în neştire!   

Simt o mare bucurie care-n suflete învie   

Din a toamnei bogăţie, revărsată peste glie.   

* * * * * *   

Ca un cântec ca o boare se aşterne pe ponoare   

Raza toamnei răbdătoare, darul sfânt făcut de soare.   

Curge mustu-acum din vie, dulce ca o poezie   

Şi cad frunze de iubire în neştire, în neştire!  

Singurătate

O să ţipe sufletul în tine 

Să-mi ceară să vin şi să-l dezleg
Şi-o să plângă marea pe ruine...

Eu, în calea ta, nu mai alerg!

Or să vină multe răsărituri, 

Tot cu dragoste, dar fără noi!
Vei petrece multe asfinţituri 

Vrând să tot dai timpul, înapoi!

S-or mări şi ochii în orbite. 

De atât amar şi aşteptat
Mâinile-ţi vor tremura, iubite, 

După mângâierea ce mi-ai luat.

Martorul meu ocular

Simţeam că  

este cu ochii pe mine  

mereu, cineva,  

timpul meu, oglinda mea.  

Şi ce ochi a făcut  

când am mai crescut!  

Martorul meu depune mărturie azi  

cu mâna pe Biblie.  

Cuvintele sale, albe petale  

lacrimile sale, lucinde zale  

gesturile sale, câteva parale... 

Amintirea unui triplu salt

Soarele mă împresoară şi cu inima-mi vioară
iată, aripile-ntind zările să le cuprind!

Cu iubire şi speranţă, şi cu multă cutezanţă,

cu dragostea lui în piept, săgeata spre-nalt îndrept!

Din zori până-n asfinţit ochii lui m-au însoţit.
Vedeam în lumina lor, bucuria mea din zbor. 

Aveam palmele rănite, braţele mai ostenite, pletele mai cărunţite
doar iubirile-oţelite sub privirile iubite.

Zâmbetul rămas pe faţă luminează-ntreaga viaţă!

Clipa

Clipa-i apă curgătoare.

Daca vrei poţi fi pe val!  

Drumul totdeauna doare 

dacă ai un ideal.

Nu lăsa să treacă timpul 

fară urmă, fără glas! 

Bucură-te de-anotimpul 

care-n suflet ţi-a rămas!  

Clipa-i apa curgătoare,

anotimp de vis şi dor,

ideal pictat pe zare,

soarele culorilor!