Am fost atât de veselă odată şi străzile păreau aşa de pline!
Priveai cu-atâta drag la mine! Eu, cea mai fericită fată!
Ţi-am fost mereu atât de-aproape! Am fost o lume şi-mi erai o lume
Însă o mână nevăzută ce desparte m-a rupt de viaţă şi m-a rupt de tine.
Şi amintirile ce ţi-am lăsat, frumoase, pline de zâmbet şi de voioşie
Sunt tot ce-am fost trăind, cândva, în viaţa ce mi-ai dat cu bucurie!
În clipe grele, de melancolie, când străzile îţi par pustii
Tu mângâie cu drag, o amintire! În ea, pe mine mă mângâi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu