Dacă nu ar fi fost visul,
Lumea asta de temut
De nu-mpiedicam cu dânsul
Demult m-ar fi doborât...
Dar mi-a stat la căpătâi
Visul, mândru Făt-Frumos!
La iubirea mea dintâi
Mă ducea pe-un cal fălos.
Şi uitam pentru o clipă
De necazuri şi dureri
Când călătoream cu visul,
Voioasă, prin primăveri.
Deveneam din nou fecioara,
Veselă, neprihănită.
Printre nourii-alburii
Mă simţeam din nou iubită.
M-am trezit îmbărbătată
Şi-ntinerită, mereu
După o călătorie
Cu visul, îngerul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu