Viaţa, un poem de iubire

Când treci pragul casei
''te iubesc!'' vreau să auzi
şi când paşii ţi-i porţi prin toamnă
fiecare pom să-ţi de-a bineţe
cu un ''te iubesc!''.
Pe scările urcuşului zilnic
''te iubesc!''să-ţi răsune în urechi.
Şi în faţa ferestrei lovite de ploaie,
când ochii ţi-i vei clăti
vei afla cât pot eu iubi.
Nu, nu sunt în cărţile păstorite,
Sunt aici, la tine în minte!