Uimire

În poiana înflorită, de fagi mândri, străjuită,
Primăvara cântă-n strună, florilor de ,,ziua bună!,,

Şi-n pădurea fermecată, roua clipei din petale,
Curcubee mii arată şi-n privirea dumitale.

Pretutindeni e-armonie.Verdele e-un împărat
Ce-a sosit cu veselie şi cu floare-ncoronat.

Primăverii se vrea mire.Cântă în privirea lui
Toată floarea câmpului, iar în ochii ei, uimire!

Din adâncuri, de lumină, legănată-n al lui cânt

Ivesc susur de izvoare, primăverii şipotind.

Din mireasma revărsată peste zări, cu dărnicie,

Blânda sărutare-a clipei, toate visele învie!

Şi-ntr-o rază împletită, cu a ochilor dorinţă,

Primăverii-ntotdeuna, verdele-i e năzuinţă.