Să nu mă-ntrebi!

Să nu mă-ntrebi, unde mi-e gândul

de-mi vezi privirea-n gol, pierdută!

Poate că-l mângâie aevea,

fiinţa ce îţi pare mută!

Să nu mă-ntrebi,

de ce tăcerea

mă însoţeşte pe-nserat!

Poate că îmi descopăr vrerea

din cântecul ce n-am cântat.

Să nu mă-ntrebi, nimic, acum,

când 
în răscruci se întretaie,

atâtea drumuri neştiute

şi inima mi-e vâlvătaie!