Popas

Popas

marți, 29 martie 2011

O iubire spulberată



O floare
de păpădie
s-a deschis de dimineaţă
când voios soarele-adie 

şi o mângâie 
pe viaţă.
Şi pe câmpul înverzit,
multă vreme-a strălucit,
dorindu-şi mereu să stea
numai
în lumina sa!
Dar, pe cer s-au adunat
norii care-au speriat
bănuţul ei aurit.
Chiar şi vântul a venit
din senin,
fără de veste
şi-a făcut-o de poveste,
spulberând-o-n patru zări,
peste alte şapte mări.
Pufuleţ de păpădie,
tu ce zbori
din loc în loc,
cine soarta să ţi-o ştie
şi cine-i al tău noroc?
Cine te va prinde
oare
să te-ascundă-n al lui sân?
O fi un om bun
sau poate,
unul rău, chiar şi hapsân?








2 comentarii:

  1. Floarea nu poate ştie
    ce îi e sortit să-i fie,
    Numai Dumnezeu cunoaşte
    ce noroc sau rău o paşte.
    Leonid,

    Poate ai plăcerea să scrii şi la mine ceva

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc foarte mult de vizita si comentariu! Voi veni cu draga inima, Leonid.Ma bucura nespus invitatia ta. Sa fii iubit si fericit!

    RăspundețiȘtergere